Reglementările fiscale din România au la bază Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, reglementări care sunt aplicate în concordanță cu reglementările legislative ale Uniunii Europene, în special cu dispozițiile convențiilor de evitare a dublei impuneri.
Asadar, la nivel internațional România a încheiat acorduri pentru evitarea dublei impuneri asupra impozitului pe venit prin care se stabilește printre altele competența de impunere a fiecărui stat semnatar. Aceste acorduri prevăd în general ca reținerea și plata impozitului pe veniturile din salarii să fie efectuate în statul în care salariatul își desfășoară efectiv activitatea.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (CE) 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004, privind coordonarea sistemelor de securitate socială, art. 11 alin. (3) lit. a), contribuțiile sociale (sănătate și pensie) se datorează în statul în care salariatul prestează activitate.
Excepția de la plata contribuțiilor sociale în statul în care este desfășurată activitatea (România) o reprezintă existența Formularului portabil A1 obținut de către angajatorul care dispune delegarea/ detașarea sau după caz, plasarea în telemuncă a unui salariat pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene/ Spațiului Economic European/ Elveția.